A mai trecut un an. A fost destul de greu pentru mine. Probabil ca imbatranesc. 🙂 Nu probabil…sigur imbatranesc! Dar nu e asa de grav. Si nici nu conteaza ca a mai trecut unul. Pentru ca oricum anii trec. Ceasul timpului nu se strica niciodata si nici nu ramane in urma. Pur si simplu, timpul trece.
Ma uit la anul ce a trecut si imi dau seama ca timpul este foarte important. Sa faci lucruri la timp, sa iti dai seama la timp de ceva e vital. E bine, sau chiar indicat, sa nu fii contra-timp. Fiecare are ritmul lui, se spune, dar, daca vrei sa canti o melodie cu cineva, trebuie sa fii pe acelasi timp. Altfel, melodia suna distrosionat, neclar, si foarte nemuzical. Si cui i-ar placea sa asculte asa o piesa.
Se mai spune ca timpul le rezolva pe toate. Sau mai frumos, in online, se spune ca trebuie sa-i dai timp timpului. Si suna asa frumos. Dar e doar o vorba din popor. Pentru ca nu cred ca cineva detine timpul. E o iluzie creata pentru noi. Creata de noi. Timpul doar trece, fie ca vrem, fie ca nu vrem. Si stiu ca timpul nu rezolva nimic daca tu nu esti prezent in timpul tau. Cred ca doar tu poti rezolva tot, chiar daca unele lucruri iti iau mai mult timp. Singurul care rezolva ceva esti…tu!
Si nu, nu timpul vindeca. Timpul nu vindeca de unul singur. El are nevoie de tine pentru asta. Te poate ajuta doar daca te apuci tu de treaba. Daca nu faci nimic, el doar trece si tu ramai in aceeasi stare. Daca vrei sa faci ceva si te apuci sa lucrezi cu tine, el este un ajutor de nadejde si iti va arata ca s-a meritat. S-a meritat poate sa astepti, sa mai lupti, sa mai dai timp.
Am mai auzit mult anul acesta “ca poate e prea tarziu”. O coordonata de timp cu care nu prea sunt de acord. Pot fi de acord cu “s-a terminat”; dar posibilitatea sau, daca vreti, probabilitatea ca s-a terminat dar nu stim inca sigur daca e asa…cu asta nu rezonez. Stii intotdeauna ce e inauntrul tau si ce simti visavis de o situatie, de o persoana, despre orice. “Poate e prea tarziu” suna doar a o neacceptare a unei situatii sau a o nesiguranta in ceea ce iti doresti; sau chiar a o fuga de a face ceva in acest sens. Si atunci te ascunzi dupa un frumos perete numit “tarziu”, care “poate” cade sau nu. Sau speri ca celalalt e in stare sa il urce in timp ce tu ii tai scara treapta cu treapta.
De multe ori dam prea mult timp lucrurilor si oamenilor care nu conteaza cu adevarat. Ne petrecem mult prea mult timp lucrand pentru o viata pe care nu mai avem timp sa o traim. Statistic traim mai mult la birou decat acasa (aici nu pun la socoteala timpul in care dormim, ca atunci traim in alta lume…cea a viselor). Si atunci nu ne ramane decat sa folosim timpul ramas cat mai bine. Sa fim prezenti in timpul nostru prezent. Si sa ne bucuram de el. Trecutul a trecut si nu il putem schimba. Eventual putem invata ceva din el. Viitorul nu este al nostru pentru ca nu suntem acolo. Eventual putem sa ne facem niste planuri si sa incercam sa ne atingem tintele propuse. Insa, suntem aici si acum. In timpul prezent. Care este cel mai bun timp pentru noi. Timpul in care ar fi bine sa fim si noi prezenti.
M-am gandit mult la timp anul acesta. Si stiu ca este cel mai pretios lucru pe care il am, chiar daca nu e al meu. Cineva spunea ca “cel mai frumos cadou pe care il poti face cuiva este sa ii dai timpul tau, pentru ca nu il mai poti cere inapoi”. Si are mare dreptate. Si cred ca voi incerca sa imi impart timpul mult mai bine de acum incolo. Sa il impart cu cine conteaza si cu cine il merita. Pentru ca, impreuna cu timpul meu, ma primeste si pe mine.