Social media ne-a invadat viata mai mult decat orice. Chiar mai mult decat media standard. Monitorul urias al televizorului din casa e inlocuit lejer de micul monitor de calculator sau smartphone. Si asta dintr-un motiv banal: interactivitatea. Ca doar ne place like-ul mai mult decat cafeaua de dimineata. Adica, mai nou, primul lucru pe care il facem dupa ce ne trezim este sa ne uitam daca palpaie beculetul pe telefon care ne notifica ceva. Sau asta am ajuns sa facem multi dintre noi. Probabil social media este cea mai tare dependenta de la tutun incoace, indiferent ca are forma de Facebook, Twitter, Pinterest, Instagram sau orice altceva.
Acum nu vreau sa fiu mai sfant decat Papa si sa spun ca e rau (apropo, si Papa are cont de Facebook pe care se posteaza si de mai multe ori pe zi). Pentru ca mi se pare in regula sa socializezi, sa ai posibilitatea sa vezi ce mai fac prietenii tai pe care nu ii ai aproape. E perfect in regula sa vrei sa ai o viata interactiva. Si, pana la urma, social media are avantajele ei. Merge vorba mai repede. Sau merge mult mai ieftin. Problema mea este cu realitatea. Cat din informatia de acolo e reala, ceea ce oamenii traiesc cu adevarat si simt cu adevarat, si cat este informatie care da bine la profil. Si nu, nu vreau sa vorbesc aici si de ceea ce specialistii numesc FOMO (Fear of Missing Out), “boala” care ne cuprinde pe toti cei lipiti cu ochii de ecran, sau de nevoile de aprobare din partea comunitatii si de afirmare, toate ascunse in spatele postarilor noastre. Nu, vorbesc sau, mai precis, scriu despre realitatea vietii noastre pe care o expunem acolo. Cat e adevarat si cat e fals. Si cat de mult ne traim viata in realitate sau in universul asta paralel numit social media.
E fain sa fii prezent in social media. Se spune ca, daca nu esti acolo, nu existi. Dar oare mai existi daca nu esti prezent in viata ta pe bune? Cred ca, la fel ca orice “dependenta”, social media ar trebui consumata cu moderatie. Cred ca e mult mai fain sa te uiti la o persoana in ochi decat sa te uiti la poza de la profil. Cred ca e mult mai fain sa vorbesti cu cineva la o cafea decat pe un sistem de chat. Cred ca e mai fain si mai sanatos sa-i spui unei persoane ce simti, decat sa faci o postare care transmite cumva ideea si sa speri ca se prinde. Sau, mai important, atunci cand mergi acasa cu familia sau partenerul tau de viata, sa petreci timp de calitate cu ei si sa nu stai cu ochii pe telefon ca poate mai apare ceva.
Social media este in regula. Si este o parte din realitatea noastra si va ramane acolo. In schimb, viata se intampla cu adevarat in realitate si nu la tastatura. Simtim cu inima si nu cu degetele cu care dam like. Iar realitatea pe care vrem sa o traim o alegem singuri.
“Imi place” social media, dar iubesc viata si ce traiesc in realitatea ne-virtuala. Asa ca nu pot decat sa va doresc spor la “postari”!