De multe ori în viață nu prețuim lucruri sau oameni la valoarea lor și ne prindem de asta când e prea târziu. Ni se întâmplă la fel și nouă, când nu suntem văzuți sau nu mai suntem văzuți așa cum credem că merităm și, orice am face, asta nu se va schimba. De fapt, are loc un proces, încet sau extrem de rapid, de devaluare, în care, pentru cineva, o persoană, o situație nu mai are aceeași însemnătate, sau nu mai are valoare chiar deloc. Probabil așa trebuie să fie, pentru că oamenii sunt schimbători, iar adevărate valori după care oamenii să-și ghideze viața sunt foarte rar de găsit astăzi, într-o lume tot mai distorsionată, o lume a selfy-ului și a weekend-ului la club unde îți dai capătul, pentru că acolo ești văzut și validat.
Devaluarea însă afectează imens pe cel devaluat. Pentru că aduce cu ea o traumă, aduce lipsa chefului de viață, scăderea self-esteem-ului, o mulțime de gânduri că nu ai fost suficient de bun sau destul și multe alte complexe de inferioritate. Unui om pus la pământ îi este greu să mai creadă că va conta pentru cineva cândva. De fapt, trauma vine din devaluarea în sine pe care tocmai a trăit-o. Din neînțelegerea faptului că deși a pus la bătaie totul lui, chiar mai mult decât avea de dat, pentru altcineva, brusc nu a mai contat. Deși a renunțat la el, finalitatea a fost că tot la el au renunțat ceilalți. Azi ești, maine nu ești. Sau, cum e vorba din popor: nu “trădarea” doare, nu cuțitul înfipt în inimă, ci doare când vezi cine l-a înfipt.
Devaluarea este o stare pe care nu vrei să o trăiești. E ca și cum ești bolnav și nu ai ce tratament să iei. Și te stingi pe picioare, uitându-te în gol după o salvare care nu va veni niciodată. O speranță pe care trebuie să o omori și pe ea, pentru că devine clar că cel care te-a devaluat, în mod real, nu a pus valoare pe tine așa cum spunea. Căci altfel nu ar fi făcut-o așa cum a făcut-o.
Cel ce trăiește o devaluare duce un război în interior. Un război în care nu moare nimeni altcineva decât părți din el. Din sufletul lui. Indiferent cine câștigă, cel devaluat pierde. Pierde amintiri, momente ce au contat, simboluri, obiceiuri sau chiar cântece ce contau pentru el, persoane care erau toată viața și planul de viitor. De fapt, se pierde pe el. El care era în acel moment. Pierde o parte din el, pe care știe că nu o va mai avea niciodată. Iar niciodată e un cuvânt tare greu!