Papa

Tata Mare, batranelul acela cu barba alba pe care ni-l tot arata Biserica in poze, aka Dumnezeu, e un tip tare mishto. Si nu pentru ca ni-l arata Biserica asa. Chiar astia ni-l arata mega distrosionat, razbunator daca o dai de gard si iubitor doar daca faci cum zic ei. Nu, nu pentru asta! Ci pentru ca e tare tare indragostit de noi!

Unii oameni mai deschisi la cap, a se citi normali, ne-au aratat o alta fata a lui. Fie a fost Morgan Freeman (preferatul meu pana ieri), cu o voce calma si un fel frumos de a-ti arata ce conteaza in viata, adica un simplu act de bunatate exprimat foarte sugestiv prin arca din filmele in care a jucat, fie scenariul super-realist al lui Mel Gibson in care ai simtit literar, pe pielea ta, ce inseamna dragostea si sacrificiul.

Ieri, insa, l-am intalnit pe Papa. Alta personificare. Umana, tangibila. Intr-un film frumos pe care il recomand cu tot dragul: The Shack. Si nu, nu e batranel cu barba alba. Cica “ala e Mos Craciun”. E altfel. Este ceva cu care nu poti sa nu rezonezi. Este un personaj pe care il iei la rost pentru toate nedreptatile din viata ta. Si ai dreptate sa o faci! Dar nu se supara. Ba chiar incearca sa te faca sa intelegi. Tot! Cum functioneaza. Cine este. Si de ce. Si cine esti tu. Sau cine poti sa fii in relatia cu el, in lumea asta.

Combinatia de Papa, Fiul si Sarayu te face sa il simti aproape. Da…pe el. Ca toti raspund la unison: eu sunt! Si are logica. Asa cum arata ei…si fac lucrurile impreuna ca un tot unitar. Ca unul. Asa cum si scrie la Carte. O carte care devine mult mai clara, daca o vezi prin ochii lor: in culori si sentimente, fara judecata. Doar cu dragoste.

Papa e tare. Favoritul meu de ieri incoace. Tata Mare era si asa destul de neutru, generic si usor absent. Are vreo importanta? Da. Pentru ca, “daca orice conteaza, atunci totul conteaza”. Ieri a fost un film. O alta perspectiva. Una in care Papa gaseste bucurie in a vindeca greselile si trecutul ce te devoreaza din interior. Bucurie in a te ajuta sa mergi mai departe. Pentru ca impreuna e mai bine.

Merita sa il vezi pe Papa in acest fel. Sa il redescoperi. Aproape de tine…ajutandu-te. Sa stii ca e acolo. Ca nu a plecat de fapt niciodata. Si ca inca este, in mod foarte special, indragostit de tine!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *