La inceput de an scolar am fost la sedinta cu parintii. Baietelul meu merge la o scoala crestina. Nu ma intrebati de ce. Asta e. Suntem fericiti cu alegerea. Alegere care vine si cu bifa ca nu participam la ora de religie. Pentru ca e un subiect pe care si-l va putea “rezolva” cand e mai mare: in ce crede, cum crede, care e forma, culoarea, mirosul.
Printre multele chestiuni organizatorice, la un moment dat, a aparut si doamna de engleza sa ne prezinte manualul din care vor invata anul acesta si care e planul de bataie. Moment in care a fost intrebata de una dintre mamici de ce a ales acel manual, acesta incluzand o lectie despre Halloween, iar asta este o “sarbatoare pagana”. Concluzia: manualul este unul aprobat de Ministerul Educatiei, deci este ok; cat despre lectie – vom sari peste ea, spre fericirea mamicii cu batic in cap (desi fizic nu il avea).
Na bun. Ne-am asumat astfel de credinte limitative si situatii ducandu-l pe Jesse la acea scoala. Nu ma mai deranjeaza atitudiniile acestea, desi am incercat sa spun ca atunci cand inveti o limba straina este fain sa inveti putin si din cultura tarii. Este in regula. Mergem mai departe. Nu ne impotmolim ca nu ne putem imbraca in costume haioase sau infricosatoare la scoala. Pana la urma, azi copiii sunt in mini-vacanta. Deci, petrecerea de Halloween este acasa. Ca in fiecare an. Bostanul e pregatit. Micii scheleti atarna la toate clantele usilor. Tot weekendul Jesse a fost costumat in fantoma. Iar, de dimineata, cand s-a trezit, primul lucru pe care mi l-a spus a fost: Halloween fericit! Super cute! Si acum sta costumat in Jedi si se joaca. Pentru ca, in inocenta lui de copil, azi este o sarbatoare plina de distractie. Un moment de a face altfel. O sarbatoare care nu conteaza daca e crestina sau pagana (apropos de asta, wikipedia are destula informatie despre Halloween pentru curiosii din prima banca de la biserica). O sarbatoare pe care el, copil frumos, o sarbatoreste cu toata inima si fara masca (desi isi mai pune cate o masca pentru a ma speria pe la colturi).
Halloween atrage controverse. Intre crestinii cu ochelari de cal pe ochi si oamenii care au comericalizat prea tare acest eveniment. Intre nationalistii care ne roaga sa ne imbracam in costume populare de 1 decembrie si cei care merg deseara la party-uri imbracati in ce ii duce capul ca e mai tare si mai tare. Controverse care apar de fiecare data cand ceva nu se potriveste cu masca de pe fata. Cand nu da bine sa se vada una sau alta. Cand masca nu trebuie sa zambeasca sau sa fie prea colorata ca se vede. Masca ce multi o schimba functie de moment si situatie.
Halloween imi aduce aminte ca toti avem o garderoba plina de masti. La cate masti au oamenii, am putea sarbatori Halloween in fiecare zi. Din pacate! Si le luam si le punem functie de cum credem ca e mai bine sau da mai bine. Poate e timpul sa le dam jos. Poate nu suntem asa de infricosatori fara ele. Poate lumea ne place exact asa cum suntem…cu fata noastra adevarata. Poate viata devine mai usoara si placuta, fara “accesorii” inutile si false. De noi nu ne putem ascunde. De noi nu ne pazeste nici cruciulita de la gat si nici masca de monstru fioros din cutia de jucarii a copilului nostru. Noi vom fi intotdeauna ceea ce suntem in interior si nu ceea ce ne arata oglinda sau vrem sa proiectam in afara. Iar “fantomele” pe care le vanam nu sunt acolo, afara, ci inauntrul nostru.
Sa aveti un Halloween fericit! Cu costume frumoase si multa distractie. Si, daca va iese, fara masti! 🙂